Sinaia 👑

Reședința de vară a lui Carol I, terminată în 1883, în stil neorenascentist german. Interioarele — sala de arme, biblioteca cu ușă secretă, sala de teatru — sunt la fel de spectaculoase ca exteriorul.

Construit pentru Ferdinand și Maria, în stil Art Nouveau. Mai mic, mai locuibil, mai personal — camera de aur a Reginei Maria e piesa de rezistență.

A treia clădire a domeniului, folosită mult timp ca reședință de protocol. Nu e mereu deschisă vizitării, dar merită privită din alee.

Drumul de la mănăstire spre Peleș urcă prin pădure, pe lângă vile vechi. Zece minute de urcuș care schimbă complet felul în care ajungi la castel.

Ridicată în 1695 și numită după Muntele Sinai, i-a dat numele orașului. Două curți, două biserici și un muzeu religios mic dar frumos.

Deschis în 1912, inspirat de cel din Monte Carlo. Nu se mai joacă nimic aici, dar sala de spectacole și fațada merită văzute.

Parcul central, cu alei umbrite, Casino-ul în mijloc și cea mai bună priveliște spre versant. Locul unde se plimbă tot orașul seara.

Artera principală, cu terase, cofetării și vile vechi. De aici pornesc toate urcușurile spre castele și telecabină.

O gară mică, elegantă, cu pavilion regal separat — construit ca familia regală să nu aștepte cu restul călătorilor.

Urcă în două trepte: de la oraș la Cota 1400, apoi la Cota 2000. Iarna e accesul la pârtii, vara la traseele de creastă.

Prima oprire, cu cabane, terase și priveliște peste Valea Prahovei. Se ajunge și cu mașina, pe serpentine.

Stația de sus, chiar sub creastă. Iarna, plecarea pârtiilor lungi; vara, punctul de intrare pe Platoul Bucegi.

Pârtii pentru toate nivelurile, de la Furnica la traseele lungi de sub creastă. Sezonul ține de regulă din decembrie până în martie.

Drumeție pe platou, relativ lină, cu priveliști largi. Punct de plecare bun pentru cine vrea Bucegii fără urcuș brutal.

Stațiunea vecină, cu telecabină spre Babele și un traseu scurt și frumos până la Cascada Urlătoarea.

Castel de la 1911 în Bușteni, cu terase spre Bucegi. Cunoscut și din serialele filmate aici.

Pivnițele de vin spumant cu tradiție de peste un secol și pârtii mai liniștite decât cele din Sinaia.

Cea mai înaltă localitate din România, cu pârtii bune pentru începători și aer și mai rece.

Ușor de făcut într-o zi, cu tren sau mașină — centru istoric săsesc, Biserica Neagră și Tâmpa.

Artera principală adună majoritatea localurilor — de la bucătărie românească la pizzerii. Cel mai comod după o zi de castele.

Cabanele de sus servesc mâncare simplă și caldă, cu Valea Prahovei desfășurată dedesubt. Merită pentru priveliște.

Sinaia are tradiție de stațiune, iar asta se vede în cofetării. O prăjitură și o cafea după-amiaza fac parte din ritual.

Vizită cu degustare în pivnițele de spumant care aprovizionau curtea regală. Se rezervă din timp.

Pentru copii, urcarea în sine e atracția. Cota 1400 are spațiu de alergat și terase unde poți sta liniștit.

Alei umbrite, locuri de joacă și spațiu, chiar în centru. Bun pentru o pauză între vizite.

Turul scurt e suficient pentru copii — sala de arme cu armuri e de obicei momentul care le rămâne.

Domeniul are porțiuni ușoare și școli de schi, deci o primă lecție e ușor de organizat.

Castelul are zi de închidere și program sezonier — verifică înainte, ca să nu-ți construiești ziua în jurul unei uși închise.

De la gară la castele urci constant. Distanțele sunt mici, dar ia încălțări comode — nu e o plimbare pe plat.

Valea Prahovei se blochează duminică după-amiaza spre București. Pleacă dimineața sau seara târziu.

Sus poate fi cu 15 grade mai rece decât în oraș, cu vânt și ceață care apar repede. Verifică prognoza pentru altitudine, nu pentru Sinaia.